Ce trebuie să știi despre succesiuni?

Succesiunea după decesul unei persoane, sau moștenirea, reprezintă o procedură legală, prin care bunurile mobile sau imobile ale unei persoane ce a încetat din viață intră în posesia unuia sau mai multor moștenitori.

Cine moștenește?

Dacă defunctul nu a lăsat un testament, regula este că rudele cele mai apropiate culeg moștenirea și că existența rudelor apropiate înlătură de la moștenire rudele îndepărtate.

Dacă defunctul era căsătorit, o situație specială o are soțul supraviețuitor, care vine la moștenire alături de rudele defunctului.

Astfel, dacă defunctul avea copii sau nepoți de copii, aceștia vin la moștenire (în cotă de 3/4 din moștenire) alături de soțul supraviețuitor (în cotă de 1/4 din moștenire) și înlătură de la moștenire orice alte rude.

Dacă defunctul nu avea copii, moștenesc frații și părinții sau bunicii defunctului (în cotă de la 2/3 la 1/2 din moștenire), alături de soțul supraviețuitor (în cotă de la 1/3 la 1/2 din moștenire), după caz.

Dacă defunctul nu avea frați, părinți sau bunici în viață, moștenesc verii și/sau unchii / mătușele acestuia (în cotă de 1/3 din moștenire), alături de soțul supraviețuitor (în cotă de 2/3 din moștenire), după caz.

Dacă defunctul nu avea nici rude în viață, nici soț supraviețuitor, moștenește statul.

Ce este masa succesorală?

Pe scurt, masa succesorală este ceea ce se moștenește. Aceasta cuprinde totalitatea drepturilor și obligațiilor evluabile în bani care existau în patrimoniul defunctului la momentul decesului acestuia.

Masa succesorală este compusă de obiecei din dreptul de proprietate asupra unor bunuri imobile (terenuri, case, apartamente etc.), unor bunuir mobile (bani, mașini, obiecte de uz personal și casnic, acțiuni etc.) și din obligații (datorii la bănci, la stat, la persoane etc.).

Soțul supraviețuitor, copiii, nepoții de copii și părinții sau bunicii defunctului sunt moștenitori sezinari, ceea ce înseamnă că dobândesc stăpânirea de fapt asupra patrimoniului succesoral şi au dreptul de a administra acest patrimoniu şi de a exercita drepturile şi acţiunile defunctului.

Toți ceilalți moștenitori nu pot prelua bunurile defunctului, decât după ce obțin certificatul de moștenitor.

Pot renunța la o moștenire?

În primul rând, orice moștenitor, chiar și cei sezinari, trebuie să accepte moștenirea în termen de 1 an de la data decesului defunctului, fie expres, printr-o declarație de acceptare a moștenirii, fie tacit, printr-un act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moştenitor.

În al doilea rând, în principiu, nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire ce i se cuvine.

Face excepție cel care cu rea-credinţă, a sustras ori a ascuns bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donaţie supusă raportului ori reducţiunii.

În al treilea rând, renunţarea la moştenire nu se presupune și se face în formă autentică la orice notar public sau, după caz, la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României.

Cu toate acestea, este prezumat, până la proba contrară, că a renunţat la moştenire succesibilul care, deşi cunoştea deschiderea moştenirii şi calitatea lui de succesibil, nu şi-a exercitat dreptul de opţiune succesorală, prin acceptarea moştenirii sau renunţarea expresă la moştenire, în termenul de 1 an.