Care sunt pașii pentru succesiune?

Moartea este o certitudine de care nu putem scăpa în viață, iar dezbaterea unei moșteniri este un pas fiesc și necesar în urma decesului unei rude. Iată care sunt principalii pași pentru dezbaterea unei succesiuni:

Acceptarea moștenirii

Primul pas în dezbaterea unei succesiuni este acceptarea moștenirii, care poate fi expresă sau tacită.

Acceptarea este expresă când succesibilul (persoana cu vocația de a moșteni) îşi însuşeşte explicit titlul sau calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată. În mod uzual, acceptarea unei moșteniri se face prin declarație notarială de acceptare, dată la orice notar public sau, după caz, la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României.

Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moştenitor, cum ar fi:

• înstrăinarea, cu titlu gratuit sau oneros, de către succesibil a drepturilor asupra moştenirii;
• renunţarea, chiar gratuită, în folosul unuia sau mai multor moştenitori determinaţi;
• renunţarea la moştenire, cu titlu oneros, chiar în favoarea tuturor comoştenitorilor sau moştenitorilor subsecvenţi;
• actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire.

În orice caz, pentru a produce efecte juridice, în principiu, acceptarea trebuie manifestată în teremn de cel mult 1 an de la data decesului defunctului. Dacă un succesibil nu acceptă moștenirea în termenul legal de 1 an, aceasta revine celorlalți succesibili, care au acceptat-o în termen.

Iată un model al unei declarații de acceptare a moștenirii:

Subsemnatul, ..., domicialt în ..., având CNP ..., în temeiul art. 1100 Cod civil (în cazul moștenirii legale) / art. 1100 Cod Civil coroborat art. 1108 alin. (2) Cod Civil (în cazul moștenirii testamentare) / art. 1102 Cod Civil coroborat cu art. 1108 alin. (1) şi (2) Cod Civil (în cazul moștenirii legale și testamentare), declar în mod expres că accept moștenirea defunctului ..., decedat la data de ..., cu ultimul domiciliu în ..., CNP ..., în calitate de ... (soție supraviețuitoare, fiu, fiică etc. / legatar conform testamentului autentificat sub nr. ... din data de ... de către ... etc.).

Prezenta declaraţie se înregistrează pe cheltuiala subsemnatului în Registrul Naţional Notarial privind Opţiunile Succesorale (RNOS).

Tehnoredactat la ..., în ... exemplare, din care un exemplar pentru arhiva biroului notarial, un exemplar pentru RNOS şi ... exemplare s-au eliberat părţii.

declarant

semnătură

Dezbaterea moștenirii

Următorul pas este dezbaterea efectivă a moștenirii. Dezbaterea succesiunii este procedura juridică prin care notarul public sau instanța de judecată stabilește, în urma decesului unei persoane, cine sunt mostenitorii și care este întinderea masei succesorale.

Spre deosebire de acceptarea moștenirii, care este ținută de un termen, dezbaterea poatea fi efectuată oricând după moartea defunctului. Cu toate acestea, dacă succesiunea nu se finalizează în cel mult 2 ani de la data decesului, moștenitorii vor plăti un impozit de 1% din valoarea bunurilor moștenite către statul român. Prin urmare, este recomandat ca moștenirea să fie dezbătută înainte de împlinirea a 2 ani de la data decesului.

Oricare succesibil poate cere dezbaterea moștenirii la un notar din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu. În cazul în care domiciliul era în Municipiul București, oricare notar cu sediul în București este competent.

Actele necesare dezbaterii moștenirii sunt, cu privire la succesibili, în original:

• certificatul de deces;
• actele de identatea și de star civilă (de naștere, de căsătorie, de divorț etc.) ale moștenitorilor;

Cu privire la masa succesorală, în original:

• acte de proprietate (contracte de vânzare, contracte de donație, certificate de moștenitor, titluri de proprietate, hotărâri judecătorești etc.);
• certificate de atestare fiscală pentru bunurile imobile și pentru bunurile mobile supuse înregistrării (cum sunt mașinile);
• documentațiile cadastrale ale terenurilor și releveele construcțiilor;
• acte de concesiune al locului de veci și adeverințe eliberată de către administrația cimitirului;
• extrase de cont bancare etc.

De asemenea, este necesată audierea a 2 martori, care l-au cunoscut pe defunct și care nu sunt moștenitori ai acestuia.

Obținerea certificatului de moștenitor

După citarea succesibililor, ascultarea martorilor și inventarierea bunurilor, notarul public emite certificatul de moștenitor, care dovedește calitatea de moștenitor de pe urma defunctului și de proprietar al moștenitorului asupra masei succesorale.

În cazul în care succesibilii nu se înțeleg cu privire la îninderea masei succesorale sau a calității ori cotelor de moștenire, în locul certificatului de moștenitor, notarul public emite o încheiere de respingere, iar moștenirea poate fi dezbătură în fața instanței de judecată, caz în care locul certificatului de moștenitor e luat de hotărârea judecătorească.