Ce este dreptul de preempțiune?

Pe scurt, dreptul de preempțiune oferă titluarului său posibilitatea să cumpere cu prioritate un bun, fie în temeiul legii, fie în temeiul unei convenții.

Ca în multe alte cazuri, dreptul de preempțiune este regelmentat cu titlu general de Codul civil și, cu titlu special, de divese alte acte normative care reglementează dreptul speciale de preempțiune (cum ar fi dreptul de preempțiune la cumpărarea terenurilor agricole, dreptul de preempțiune la cumpărarea terenurilor forestiere, dreptul de preempțiune la cumpărarea monumentelor istorice etc.).

Astfel, potrivit Codului civil, vânzarea bunului cu privire la care există un drept de preempțiune legal sau convențional se poate face către un terț numai sub condiția suspensivă a neexercitării dreptului de preempțiune de către preemptor.

Notificarea preemptorilor

În filozofia Codului Civil, notificarea preemptorilor se face ulterior încheierii contractului de vânzare (în cazul în care contractul se încheie cu un terț, iar nu direct cu preemptorul).

Astfel, vânzătorul este obligat să notifice de îndată preemptorului cuprinsul contractului încheiat cu un terț. Notificarea poate fi făcută și de către terț.

Termenul preempțiunii

Preemptorul își poate exercita dreptul prin comunicarea către vânzător a acordului său de a încheia contractul de vânzare, însoțită de consemnarea prețului la dispoziția vânzătorului.

Exercitarea dreptului de peempțiune

Preemptorul își poate exercita dreptul prin comunicarea către vânzător a acordului său de a încheia contractul de vânzare, însoțită de consemnarea prețului la dispoziția vânzătorului.

În cazul în care mai mulți titulari și-au exercitat preempțiunea asupra aceluiași bun, contractul de vânzare se consideră încheiat

• cu titularul dreptului legal de preempțiune, atunci când se află în concurs cu titulari ai unor drepturi convenționale de preempțiune;
• cu titularul dreptului legal de preempțiune ales de vânzător, când se află în concurs cu alți titulari ai unor drepturi legale de preempțiune;
• dacă bunul este imobil, cu titularul dreptului convențional de preempțiune care a fost mai întâi înscris în cartea funciară, atunci când acesta se află în concurs cu alți titulari ai unor drepturi convenționale de preempțiune;
• dacă bunul este mobil, cu titularul dreptului convențional de preempțiune având data certă cea mai veche, atunci când acesta se află în concurs cu alți titulari ai unor drepturi convenționale de preempțiune.

Prin exercitarea preempțiunii, contractul de vânzare se consideră încheiat între preemptor și vânzător în condițiile cuprinse în contractul încheiat cu terțul, iar acest din urmă contract se desființează retroactiv.